sâmbătă, 25 septembrie 2010
Cum sa-ti impaci propria constiinta?
S-a sfarsit. Intre mine si el s-a terminat. Eu am crezut ca asta vreau, apoi am stiut ca in mod categoric nu vreau asta si totusi ruptura s-a produs inevitabil.
Poate am fost deseori nebuna, poate am fost cateodata rea, dar sunt impacata cu mine insami dintr-o perspectiva anume. Frumos sau urat, eu am terminat cu demnitate. Eu am sfarsit cu trandafiri si insistente de a-i arata respectul, iubirea si caldura, el a terminat prin a ma umili, a face totul in putinta sa ma raneasca.
Eu am terminat cu vorbe dulci si daruri, el cu a urla disperat "Dispari", de parca am fost un vis urat si un element rusinos in povestea lui persoanala.
Ce defineste mai bine un om de calitate decat sa se ridice cu demnitate cand se izbeste zgomotos de asfalt?
Am spus-o si voi sustine mereu: ultimul lucru pe care il poti rapi cuiva este dreptul acestuia de a avea demnitate. Ii poti trunchia si libertatea prin a-l lega de tine, dar sa incerci sa distrugi demnitatea cuiva este un pacat capital.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu