marți, 13 iulie 2010

Dedicatie

Sunt convinsa ca e pedeapsa ta sa ma faci sa ma simt atat de mizerabil. Simti ca o merit. Ca o merit, ca nu o merit e discutabil.

Starea atat de rea pe care mi-o induci insa ma face sa imi recapat credinta. Si simt cum incep sa cred din nou. Si nu va exista zi de acum sa nu ma rog ca viata si Domnul sa ma duca la mare distanta de tine, masurabila in tari, si sa pastrezi tu si amintirea pedepsei si starea proasta in care m-ai bagat si amintirea cu mine ca o persoana slaba.
Si o sa ma rog neincetat ca acest lucru sa se petreaca cat mai curand!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu